fbpx

Studiu: Fericirea europenilor depinde de un creştinism vibrant

 

Presa occidentală discută cu pesimism despre alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an. Subiectul este abordat cu teamă, deoarece există posibilitatea ca „populiştii” şi „euro-scepticii”, susţin comentatorii, să obţină mai multe locuri poate chiar majoritatea în Parlamentul European, şi vor pune astfel capăt Uniunii Europene. Pesimismul acesta, nejustificat afirm eu, nu este fără precedent şi nici de dată recentă, ci se regăseşte în mentalitatea europenilor de mai multă vreme având chiar valenţe patologice, fiind totodată transformat într-o trăsătură de caracter permanentă pentru ei. Încă de la începutul noului mileniu se vorbea mult de „euro-scleroză” iar conversaţiile actuale continuă să decurgă în aceeaşi direcţie şi pe acelaşi ton.

Candidatura mea la alegerile europarlamentare, motivaţia şi mesajul meu sunt diferite, pentru că eu şi echipa mea promovăm un mesaj de speranţă, de credinţă pentru Europa. Suntem aducătorii de veşti bune pentru locuitorii Europei, căci ea are un viitor, respectiv cel ancorat în valorile creştine.

Dacă europenii vor înţelege acest lucru, civilizaţia europeană va dobândi un dinamism deosebit iar „consecinţele” vor fi pozitive şi pe măsură.

Nu susţin aceste lucruri doar din convingeri personale, ci le afirm având în spate şi argumentele unor studiilor sociologice care prezintă corelaţia dintre fericire şi nivelul de religiozitate al cetăţenilor: cu cât cetăţenii unei ţări sunt mai religioşi cu atât ei sunt mai fericiţi. Această corelaţie între credinţa în Divinitate şi o viaţă religioasă activă, pe de o parte şi fericirea personală pe de altă parte, a fost dovedită în ultimele decenii de studiile amintite.

Pe 31 ianuarie a fost publicat un studiu sociologic de acest gen, pe care vi-l recomand. Studiul a fost realizat de agenţia de sondaje de opinie americană Pew Research Center şi este intitulat „Relaţia dintre religie, fericire, implicare civică şi sănătate în lume” (Religion’s Relationship to Happiness, Civic Engagement and Health Around the World) [Studiul poate fi citit aici: http://www.pewforum.org/2019/01/31/religions-relationship-to-happiness-civic-engagement-and-health-around-the-world/].

În studiu au fost cuprinse 26 de ţări de pe toate continentele, cu următoarea dispersie confesională: ţări predominant catolice (Mexic, Columbia), predominant protestante (SUA şi Australia), predominant ortodoxe (Bielorusia, Rusia şi Ucraina), budiste (Taiwan, Hong Kong) sau de alte religii (Corea de Sud). Sunt cuprinse şi ţări care au atins un nivel relativ ridicat de secularizare, precum Olanda şi Germania. România nu este inclusă în acest studiu.

Concluzia principală a studiului este că „persoanele care sunt active în congregaţiile lor religioase tind să fie mai fericite şi mai implicate civic în comparaţie cu persoanele care nu sunt afiliate sau implicate religios”. Pe baza acestui criteriu, mexicanii par a fi cei mai fericiţi oameni din lume (71%), în comparaţie cu Olanda, unde 38% dintre cetăţeni spun că sunt fericiţi, procentul fiind înregistrat în rândul creştinilor olandezi, pe când doar 30% dintre olandezii care se consideră seculari se pot declara fericiţi. În Germania, nivelul fericirii este şi mai scăzut, doar 30% dintre persoanele religioase considerându-se „foarte fericite” în comparaţie cu doar 20% dintre persoanele care nu sunt afiliate religios.

De asemenea, studiul scoate în evidenţă faptul că persoanele afiliate religios sunt mai active din punct de vedere civic, decât persoanele neafiliate religios. De exemplu, în SUA 69% dintre persoanele afiliate religios participă în mod regulat la alegeri şi votează sau candidează la funcţii publice, în comparaţie cu 48% dintre persoanele care nu sunt afiliate religios. În Olanda, 78% din persoanele afiliate religios votează în mod regulat în comparaţie cu 73% din persoanele neafiliate religios. Iar în Germania, 77% dintre creştinii care frecventează biserica în mod regulat se prezintă la vot, în comparaţie cu un procent de 69% în cazul persoanelor neafiliate religios.

Evident, una din concluziile ce pot fi deduse din acest studiu este că religia şi creştinismul în particular, dar şi persoanele afiliate religios constituie un element de stabilitate politică şi un factor de protecţie al democraţiei.

O altă concluzie, la fel de importantă, este că religia constituie un factor decisiv pentru fericirea cetăţenilor.

Întrebăm atunci, de ce Europa urmăreşte secularizarea forţată a spaţiului public?

De ce urmăreşte marginalizarea religiei şi a creştinilor?

Transformarea noastră, a creştinilor, în cetăţeni de rang secund?

Studiul Pew din 31 ianuarie demonstrează că fără religie şi practici religioase Europa are de pierdut. Euro-pesimismul şi euro-scleroza se vor aprofunda iar declinul continentului nostru va fi şi mai greu de stopat.

NOTĂ: După cum bine ştiţi, candidez la alegerile europarlamentare din mai 2019, iar articolele pe care le postez periodic sunt desemnate să faciliteze cunoaşterea mea în calitate de candidat pentru funcţia de europarlamentar. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European şi nici nu pot prezenta aceste perspective, pe care le aprobă milioane de europeni, fără ajutorul vostru. Vă invit acum să accesaţi website-ul meu ca să aflaţi mai multe detalii despre candidatura mea, ceea ce mă califică şi mă motivează să vă reprezint, dar mai ales ce puteţi face fiecare dintre voi ca să vă asiguraţi că ajung în Parlamentul European. Site-ul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro. Vă mulţumesc!

 

 

Summary
Article Name
Studiu: Fericirea europenilor depinde de un creştinism vibrant
Description
Presa occidentală discută cu pesimism despre alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an. Subiectul este abordat cu teamă, deoarece există posibilitatea ca „populiştii” şi „euro-scepticii”, susţin comentatorii, să obţină mai multe locuri poate chiar majoritatea în Parlamentul European, şi vor pune astfel capăt Uniunii Europene. Pesimismul acesta, nejustificat afirm eu, nu este fără precedent şi nici de dată recentă, ci se regăseşte în mentalitatea europenilor de mai multă vreme având chiar valenţe patologice, fiind totodată transformat într-o trăsătură de caracter permanentă pentru ei. Încă de la începutul noului mileniu se vorbea mult de „euro-scleroză” iar conversaţiile actuale continuă să decurgă în aceeaşi direcţie şi pe acelaşi ton.