fbpx

Familia Bodnariu și marile demonstrații globale din 16 aprilie 2016

Săptămâna aceasta, pe 16 aprilie, s-au împlinit trei ani de la protestele globale care au avut loc în toată lumea împotriva Barnevernetului norvegian pentru reîntregirea familiei Bodnariu. Romanii de pe tot globul și-au unit forțele pentru un scop nobil: protejarea familiei naturale.

La doar șase săptămâni după aceea, copiii familiei au fost dați înapoi părinților. Victoria s-a datorat implicării și dedicării a zeci și sute de mii de români din toată lumea, a unității dintre noi, a credinței și perseverenței. Este bine să ne amintim din nou de această victorie fără precedent, având convingerea că aceste calități care au condus la eliberarea copiilor ne vor putea da din nou izbândă și în alegerile din mai.

Pentru mine, candidatura la europarlamentare este, într-un sens, o continuare a proiectului Bodnariu și o expresie a dedicării mele față de valorile inestimabile ale familiei, drepturilor parentale, bunăstării copiilor și sanctității familiei naturale.

Cu prilejul acestei aniversări, redau câteva paragrafe din cartea mea recent publicată, Înfrângerea lui Goliat: Familia Bodnariu și creștinii României îngenunchează Norvegia Seculară, care descriu protestul și evenimentele din 16 aprilie 2016 de la București, la care am participat.

Vom relua evenimentele de lansare a cărții Bodnariu la sfârșitul lunii, aceasta fiind disponibilă pentru achiziționare în cadrul evenimentelor de lansare.

„Am zburat spre România pe 13 aprilie, miercuri, din Houston, ajungând în București joi, 14 aprilie. Mă pregătisem din plin pentru interviul de la Nașul TV, programat pentru vineri, 15 aprilie. Am luat cu mine în România materiale relevante și date informative care nu erau cunoscute publicului, sperând să am ocazia să le prezint pe parcursul intervenției televizate.  …..

Pe 15 aprilie am conversat telefonic cu contactele mele din România, să ne asigurăm că protestul din București și din alte orașe ale României sunt bine pregătite. Daniel Bodnariu m-a informat că presa și televiziunea norvegiană erau deja în București, pentru a asista la marele protest și a-l transmite în direct. Urma să mă văd cu un jurnalist de la TV2 Norvegia, Steinart Figved, cu care am vorbit la telefon vineri, urmând să ne vedem a doua zi la protest.

Tot vineri m-am văzut cu colegii din București și cu un avocat cu care am discutat cazul, dar și situația altor familii române din diaspora, ai căror copii au fost luați de serviciile de protejare a copiilor din Norvegia, copiii familiei Nan și, în Marea Britanie, copiii familiei Florin Barbu. Am discutat posibilitatea de a ajuta și aceste familii, urmând ca eu să ajut cât pot din spate. Le-am sugerat colegilor mei să demareze acțiuni similare în sprijinul acestor familii, dar din nefericire nimic concret nu s-a materializat.

Tot atunci am aflat, cu mare bucurie, că au fost strânse trei milioane de semnături în sprijinul revizuirii constituției pentru protejarea căsătorie naturale în Articolul 48. Campania de strâns semnături urma să se încheie pe 25 aprilie.

Vineri seara am intrat în emisiune cu Radu Moraru, programul ținând aproape o oră și 40 de minute, mult mai mult decât anticipasem eu. …

Înainte de marșul de sâmbătă, am monitorizat îndeaproape presa și televiziunea română, să văd dacă ori măsura în care mass media din România discută despre cazul Bodnariu sau marșul care avea să se țină a doua zi. Am fost dezamăgit. Pe posturile de televiziune și în ziare era tăcere.

Anticipam marșul de a doua zi cu emoții. Știam că mă voi vedea cu mulți prieteni din mișcarea pentru familie și viață cu care nu mă mai văzusem de câțiva ani, și în mod special cu cei de la Coaliția pentru Familie. Am ajuns devreme în Piața Victoriei și oamenii începuseră deja să se strângă. În timp s-au strâns aproximativ 3.000 de persoane.

Protestul a fost deschis de Daniel Bodnariu cu o mică introducere. Presa și televiziunea română erau prezente. La fel și presa și televiziunea norvegiană. Din partea echipei de coordonare  am citit un scurt mesaj în limba engleză, care a fost citit la toate marșurile care aveau loc în acea zi în toată lumea.

Au urmat diferiți vorbitori. Am vorbit și eu. Am punctat faptul că i-am întâlnit pe Ruth și Marius în Norvegia, că sufereau pe nedrept și că aveam datoria, ca creștini, să fim solidari cu ei și să luptăm până la capăt pentru întoarcerea copiilor acasă. Au vorbit și câțiva parlamentari.

Bucuria mea a fost să mă văd cu unii dintre colegii de la Coaliția pentru Familie, în special cu Ioan Solea, cel care ne-a ajutat în 2006 la strângerea de semnături pentru referendumul de atunci și din nou în 2015-2016. Până atunci încă nu  îl întâlnisem.

Am fost impresionat de entuziasmul lui și de deschiderea de a coopera și la acest caz umanitar atât de important pentru toată România. M-am bucurat să o întâlnesc și să o ascult și pe Alexandra Nadane, de la Asociația „Studenți pentru viață” din România.

Dar bucuria cea mai mare pentru mine personal a fost discursul unei persoane delegate să participe la protest din partea Patriarhiei. Toată lumea a fost entuziasmată și a aplaudat, dându-ne cu toții seama de solidaritatea desăvârșită de care se bucura familia Bodnariu. Întreaga Românie și diaspora, fără deosebire de confesiuni, era solidară cu familia Bodnariu și cu celelalte familii române din diaspora ai căror copii au fost răpiți de agențiile occidentale de protecție a copiilor.

A fost o atmosferă remarcabilă, una pe care nu o mai simțisem în România din decembrie 1989, când am participat la protestele de la Arad împotriva comunismului și regimului ceaușist. Din Piața Victoriei am plecat în coloană până în parcul din fața Parlamentului. Mi se părea o mulțime imensă de oameni. Un rând de participanți avea între cinci și șase persoane și îmi făcea impresia că coloana era lungă de un kilometru. Pe traseu și apoi în fața Parlamentului m-am cunoscut cu o mulțime de oameni deosebiți, patrioți, iubitori de familie și țară, cetățeni ai României și români din diaspora.

Îmi amintesc de o familie de români din Las Vegas care se întâmplase să fie în România chiar în acele zile și dorea neapărat să participe la protest. M-am atașat în mod deosebit față de această familie de patrioți români care iubeau România și libertatea. De fapt, am fost în special copleșit și de faptul că numele uneia dintre fetițele familiei din Las Vegas era Liberty. Printre participanți l-am întâlnit și pe politologul britanic Tom Gallagher, unul dintre simpatizanții cauzei noastre.

Seara am urmărit programele de televiziune și am fost din nou dezamăgit. Știrea despre protest era prezentată către sfârșitul programului de știri, iar numărul de participanți a fost redus de la 3.000 la 1.500. Am cumpărat ziare  a doua zi duminică și luni de la aeroport, fără însă a găsi ceva privind cazul Bodnariu ori protestele din țară”.