În noiembrie 2015, ştirea confiscării copiilor familiei Marius şi Ruth Bodnariu din Norvegia m-a alarmat şi indignat totodată, atât pe mine cât şi pe zecile de mii de români din toată lumea, care au ieşit în stradă să protesteze față de atacurile Barnevernetului împotriva familiei Bodnariu şi să ceară eliberarea copiilor. Am considerat că într-o astfel de situaţie nu poţi să rămâi indiferent, iar la solicitarea familiei, m-am implicat în acţiuni juridice , dar și informal, pentru această cauză.
Mi-am folosit experienţa profesională şi poziţia de avocat pentru a promova cauza şi drama familiei la nivel internaţional, prin scrierea şi difuzarea unui număr mare de articole şi intervenţii de natură diplomatică şi juridică.
Prima intervenţie a fost realizată, în decembrie 2015, pe lângă Ambasada Norvegiei în România, la Bucureşti, unde am solicitat eliberarea copiilor.
În luna decembrie 2015, după ce am reuşit să obţin şi să studiez rechizitoriul cazului, am scris un articol amplu, prin care am informat comunitatea internaţională despre acţiunile lipsite de temei legal şi empatie ale Barnevernet. Articolul a fost publicat în limba engleză, în luna februarie 2016: [articolul poate fi citit aici], fiind ulterior tradus şi în limba română. [articolul poate fi citit aici].
În luna februarie 2016, am călătorit în Norvegia, unde am pledat din nou pentru eliberarea copiilor în faţa oficialităţilor norvegiene de la Barnevernet şi a Ministerului de Externe al Norvegiei. La întoarcerea în America am publicat un articol despre vizita şi experienţele mele în Norvegia, pe care l-am intitulat, marcat fiind de drama familiei dar şi de opacitatea autorităţilor norvegiene: 66,6 ore în noua Norvegie, articolul a fost publicat în limba engleză [articolul poate fi citit aici], dar este disponibil şi în limba română: [articolul poate fi citit aici].
Tot în februarie 2016, am luat la cunoştinţă conţinutul unui document oficial al autorităţilor norvegiene, în care era explicat foarte concludent că motivaţia autorităţilor pentru confiscarea copiilor a avut la bază credinţa creştină şi religia părinţilor. Am punctat acest aspect într-un alt articol, publicat tot în luna februarie 2016: [articolul poate fi citit aici]
Pledând cauza familiei Bodnariu am realizat că statul secular ne vrea copiii căutând în mod intenţionat să-i separe de noi.
Inspirat fiind de cazul Bodnariu, am scris şi publicat un articol despre politica Norvegiei de redistribuire demografică a populaţiei, cu scopul de a confrunta declinul demografic al Norvegiei. O politică ce dovedea, totodată, şi teama norvegienilor de imigranţi: [articolul poate fi citit aici]
E necesar să combat „mitul scandinav”, aducând în atenţia publicului că din perspectiva familiei şi a valorilor, Scandinavia şi Norvegia au deficienţe majore şi nu pot constitui un model pentru restul lumii sau pentru România: [articolul poate fi citit aici]
În intervalul de soluţionare a cazului Bodnariu am primit foarte multe mesaje de încurajare din partea unui număr mare de norvegieni care îşi exprimau temerile şi propriile experienţe negative cu Barnevernet. Informaţiile primite m-au inspirat să scriu încă un articol, în care am descris teama norvegienilor de Barnevernet: [articolul poate fi citit aici]
Analizând datele şi statisticile făcute public de Norvegia, mi-am dat seama de anvergura politicii de confiscare a copiilor de către autoritati, şi am publicat în luna iunie 2016 un nou articol pe această tema: [articolul poate fi citit aici]
O săptămână mai târziu, am publicat ultimul articol privind cazul Bodnariu, după ce copiii au fost eliberaţi, bucurându-ne atât noi, cei care am susţinut demersul legal de reîntregire al familiei, cât şi toţi susţinătorii familiei din România sau alte ţări, că Dumnezeu a dat biruinţă: [articolul poate fi citit aici]
Comentariu privind cazul familiei Bodnariu, februarie 2016
În noiembrie 2015, autorităţile norvegiene au confiscat cei cinci copii ai familiei Bodnariu. De atunci am scris periodic comentarii privind acest subiect în care critică autorităţile norvegiene şi explică de ce, din punct de vedere al politicii cât şi al dreptului internaţional, acţiunile Norvegiei încalcă în mod grosolan drepturile parentale, autonomia parentală şi drepturile copiilor. Unul din comentarii, scris în februarie 2016, poate fi citit aici.
Notă de protest către Ambasada Novergiei, 2 decembrie 2015
De-a lungul anilor am împlinit vorba prin faptă. Împreună cu Alianța Familiilor din România, am căutat să intervin chiar la CEDO în cazul atrocităţilor comise de autorităţile suedeze împotriva familiei Johannsenn acum câţiva ani. Din nefericire, petiția de atunci a fost respinsă. Am făcut de asemenea demersuri pe lângă Ambasada Germaniei la Bucureşti în 2013 când drepturile parentale ale unor părinţi creştini din Germania au fost încălcate. Nu vom ezita să facem la fel şi în cazul familiei Bodnariu dacă posibilitatea se va ivi.
Între timp, asigurăm familia Bodnariu de tot sprijinul şi solidaritatea noastră şi îi încurajăm pe toţi cei atinşi de aceste evenimente tragice să nu înceteze să se roage şi să facă demersuri publice pe lângă forurile decizionale, atât în România cât şi în Norvegia şi Uniunea Europeană, pentru Familia Bodnariu. Nota de protest în engleză este disponibilă [articolul poate fi citit aici].