Eric Zemmour, Cardinalul Woelki și viitorul Europei
În ultimele luni ne-au intrat în cutia poștală electronică a Alianței Familiilor din România mai multe materiale interesante care discută subiectul pe care și noi îl discutăm încă din noiembrie: viitorul Europei. Comentatorii par preocupați (chiar îngrijorați) de subiect, dar, spre deosebire de noi, formulele pe care ei le propun pentru redresarea situației precare în care se află Uniunea Europeană nu accentuează valorile. De fel.
Eric Zemmour
Am dat însă și peste două excepții notabile. Prima e istoricul francez Eric Zemmour. Zemmour nu e creștin, ci un evreu laicizat care însă vede în renașterea spirituală și culturală a Franței singura modalitate care ar putea asigura Franței revenirea la statutul de putere globală și influentă intelectual.
Afirmațiile și pozițiile directe ale lui Zemmour i-au atras mulți dușmani, fiind chiar amendat de către versiunea franceză a CNCD-ului român. El refuză sa folosească limbajul transgender care devine tot mai la modă în Franța și e mereu acuzat că „insulta” musulmanii și „incită la ură”.
Cu toate acestea, la ora actuală Zemmour are cea mai mare audiență intelectuală din Franța. Scrie volume masive despre trecutul Franței, iar în discursurile lui accentuează inabilitatea Franței de a asimila migranții, cât și lipsa de voință a migranților de a se integra în societatea franceză. Spre deosebire de trecut, migranții ultimelor decenii, zice Zemmour, nu doresc să-și asume identitatea franceză.
Același fenomen, adaugă el, se petrece și la nivel european: migranții nu vor să fie asimilați, ci vor să-și creeze micuțe state care să înlocuiască, în timp, europenii înrădăcinați în spațiul geografic și cultural numit Europa. Până recent, Franța a putut asimila migranții, dar în ultimele decenii asimilarea e privită ca fiind ceva negativ în cultura europeană.
Cartea cea mai influentă publicată de Zemmour datează din 2014, cu titlul French Suicide („Suicidul francez”), în care încearcă să identifice cauzele primordiale ale declinului Franței. Cauza primordială, zice el, e anihilarea „structurilor sociale tradiționale” de către societatea modernă și secularism, în mod special după 1968. Individul a fost elevat deasupra familiei, zice el, iar feminismul a feminizat societatea în așa măsură încât structurile familiei au fost subminate. Cartea a devenit un succes extraordinar. Au fost vândute 500.000 de exemplare, uneori câte 6.000 pe zi.
Ce soluție propune Zemmour pentru renașterea Franței? Revigorarea „culturii catolice” în Franța. Zemmour e mândru, în sensul că în ciuda faptului că e evreu născut în Maroc, el, frații, surorile și rudele lui, odată ajunși în Franța, au adoptat nume creștine și s-au educat în școli catolice fără a se simți ofensați ori deranjați de creștinismul sau catolicismul francez.
Celor interesați de perspectivele lui Zemmour le sugerez un dosar masiv despre el publicat în New York Times Magazine în februarie: citiți aici.
Cardinalul Woelki
Perspective similare au parvenit, în martie, din Germania, unde Cardinalul Rainer Maria Woelki, Arhiepiscopul de Cologne, a publicat eseul Looking at Christ („Christus im Blick” în germana, ori „Privind la Hristos”, în romană) în care și el discută același subiect: poate Europa supraviețui fără valori spirituale, fără creștinism? Și el se îndoiește de asta, la fel ca Zemmour. Societatea seculară contemporană europeană accentuează emancipările de toate felurile, inclusiv și în mod special cea sexuală, care, adaugă Woelki, atacă și iau în derâdere familia naturală, abstinența, celibatul, preferă concubinajul și parteneriatele civile în locul familiei și căsătoriei naturale și relațiile sexuale fără restricții și în afara căsătoriei.
Pentru a supraviețui și înflori, Europa, scrie Cardinalul Woelki, are nevoie de o Biserică puternică și sănătoasă, care nu își schimbă doctrina și nici adevărurile esențiale ale Sfintelor Scripturi privind viața, familia, căsătoria.
Care sunt alternativele care ne stau în față, întreabă el? Europa va trebui să aleagă între „recreștinarea Europei„ și „decreștinarea Europei”. Cardinalul își încheie eseul cu o provocare adresată bisericii și creștinilor privind viitorul Europei: Europa, zice el „will only be able to shape the future if she re-commits herself to Christ, and returns to Him where she has lost sight of Him” (Europa „va putea influența viitorul numai dacă se dedică din nou lui Hristos, dacă se reîntoarce la El după ce s-a rătăcit de El”).
Versiunea engleză a eseului Cardinalului Woelki poate fi citită aici.
Peter Costea