În 2024, în Franța au fost incendiate cu 30% mai multe biserici decât în 2023. Presa europeanǎ tace.
Din fericire, unele publicații conservatoare încǎ publicǎ asupra subiectului. Un astfel de articol a fost publicat de Spectator (UK) pe 15 februarie.
Informațiile date sunt înfricoşǎtoare și denotǎ ca francezilor nu le mai pasǎ dacǎ creștinismul mai supraviețuiește ori nu în țara pǎrinților lor.
Textul în englezǎ al articolului poate fi citit aici: France’s churches are burning – and no one seems to care
Redau traducerea în limba românǎ:
***
Bisericile din Franța sunt atacate si arse, dar mass-media și instituțiile politice se prefac că nu observă. Anul trecut am văzut incendii la bisericile istorice din Rouen, Saint-Omer și Poitiers – fiecare statistică sumbră într-o criză în creștere. De ani de zile, am văzut locuri de cult creștine targhetate pentru incendiere și vandalism. Cu toate acestea, până acum, confirmarea oficială a amplorii problemei a lipsit în mod curios. Asta s-a schimbat. Serviciul francez de informații teritoriale a raportat o creștere cu 30% a incendiilor criminale în biserici în 2024. Asta nu este o mână de incidente izolate – este o creștere seminificativa. Una profund tulburătoare.
În 2023, au fost înregistrate 38 de cazuri de incendieri criminale împotriva bisericilor din Franța. În 2024, acest număr a crescut la aproape 50. Cele mai afectate regiuni sunt Nouvelle-Aquitaine, Île-de-France și Grand-Est. Acestea nu sunt incendii accidentale declanșate de cablaje defectuoase sau de o lumânare nevizionată lăsată pâlpâind. Ele sunt acte deliberate. Cu toate acestea, nu a existat niciun strigăt ca răspuns la această situatie, nicio cerere de acțiune din partea presei franceze, doar o tăcere tulburătoare.
Ni se spune adesea că toate religiile trebuie respectate. Vedem condamnări rapide ale atacurilor asupra sinagogilor sau moscheilor și pe bună dreptate. Dar când vine vorba de biserici, peste subiect se coboară o liniște ciudată. Mass-media franceză, de obicei dornică să disece tendințele sociale, a fost vizibil tăcută. Europe 1 și Journal du Dimanche au dat raportului o mențiune trecătoare, menționând creșterea incendiilor în biserici, creșterea furturilor din lăcașurile de cult (cu 7% până la 288 de incidente înregistrate) și chiar o tentativă de atac islamist asupra unei biserici dejucate de serviciile de securitate în martie 2024. Dincolo de asta, nimic. Fără titluri pe prima pagină. Fără dezbatere națională. Doar indiferență liniștită.
Creștinismul în Franța este atacat – nu doar în sensul metaforic al scăderii frecvenței la biserică și al secularizării târâtoare a societății, ci într-un mod foarte real, fizic. Incendiere, profanare, furt. Acest lucru nu se întâmplă într-un ținut oarecum îndepărtat, se întâmplă în Franța, o țară care încă se pretinde că este înrădăcinată în moștenirea ei creștină.
Statisticile pot fi noi, dar tendința nu este. Atacurile asupra bisericilor s-au înmulțit de ani de zile, cu rapoarte despre altare distruse, statui degradate și corturi furate. Cu toate acestea, fiecare incident este tratat mai degrabă ca un nefericit unic, decât ca un model îngrijorător.
Unul dintre cele mai șocante atacuri din ultimii ani a fost uciderea brutală a părintelui Jacques Hamel în 2016, care a fost luat ostatic de doi teroriști islamiști în timp ce tinea Liturghia la Saint-Étienne-du-Rouvray. L-au forțat să îngenuncheze la altar înainte de a-și tăia gâtul, totul în timp ce filmau actul lor barbar. Moartea lui ar fi trebuit să fie un punct de cotitură împotriva violenței crescânde împotriva lăcașurilor de cult creștine. În schimb, tiparul de atacuri a crescut.
Politicienii, dornici să evite conversațiile neplăcute, le îndepărtează ca un vandalism mărunt, mai degrabă decât ca ceva mai sinistru. Faptul că un raport guvernamental recunoaște acum amploarea crizei ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu numai că atacurile sunt în creștere, dar rapoartele oficiale confirmă un număr tot mai mare de cazuri de incendiere intenționată, furturi și întreruperi ale slujbelor religioase, evidențiind o ostilitate în creștere față de lăcașurile de cult creștine.
Recunoașterea atacurilor anti-creștine ar însemna confruntarea cu câteva adevăruri incomode. Ar însemna să recunoaștem că Franța nu reușește să-și protejeze propria moștenire civilizationala. Ar însemna să abordăm întrebarea incomodă despre cine este responsabil. Și ar însemna ruperea narațiunii la modă care înfățișează creștinismul ca fiind învechit, opresiv sau chiar care merită dispreț.
Acest lucru nu poate continua. Bisericile Franței nu sunt doar lăcașuri de cult; sunt legături vii cu trecutul națiunii, comori culturale care aparțin tuturor, credincioși și necredincioși deopotrivă. Distrugerea lor este un atac atât la moștenirea țării, cât și la poporul acesteia. Guvernul francez a confirmat în sfârșit ceea ce mulți dintre noi știam deja. Atacurile se agravează. Întrebarea este acum dacă guvernul francez va face ceva în acest sens. Din păcate, cred că știm deja răspunsul.
Peter Costea