În 250 de ani, între 1530 și 1780 mai exact, musulmanii au răpit și vândut în sclavie 1,2 milioane de europeni și americani. Câți dintre noi știm ori am știut lucrul acesta?
Probabil nimeni. Astfel de lucruri nu se învață la școală. Și asta intenționat. La urma urmei trăim în era corectitudinii politice, unde este nepermis să amintești păcatele musulmanilor.
Printre acești sclavi au fost și părinții noștri, românii din Țările Românești, răpiți și duși în robie de turci, mulți dintre ei fiind apoi vânduți pe piețele de sclavi din Crimeea. Valahia și Moldova au plătit scump pentru a-și păstra libertatea și identitatea românească și creștină, inclusiv obligația de a da Porții robi și roabe. Cei vânduți ca sclavi au fost oameni nevinovați răpiți în incursiunile turcești în Țările Românești.
Mi-am reamintit recent de acest detaliu istoric puțin cunoscut nouă, răsfoind din nou cartea The Atheist Muslim a lui Ali A. Rizvi publicată în 2016. Europenii au fost răpiți și vânduți ca sclavi cu precădere de musulmanii din Africa de Nord, numită în scrierile de atunci ale diplomaților americani, Barbary Coast / Coasta Barbarilor. [Recenzie: https://www.vox.com/…/islam-trump-isis-terrorism-ali…]
Africa de Nord a fost literalmente o Coastă a Barbarilor, adică a fanaticilor de genul Hamas și ISIS. Până în 1776, vasele britanice de război păzeau rutele comerciale maritime din Marea Mediterană, împreună cu francezii și spaniolii. După 1776, britanicii au încetat să mai apere vasele comerciale americane care au devenit prada și ținta favorită a piraților musulmani.
Echipaje întregi au fost răpite de musulmani și vândute ca sclavi. [Notă: acțiunile de piraterie sunt comise astăzi, adică exact în aceste zile, tot de musulmani, cu precădere în Marea Roșie și Cornul Africii]
În acest context, în 1786, Thomas Jefferson, la vremea aceea ambasadorul SUA la Paris, se întreține cu emisarul din Tripoli și îl întreabă de ce musulmanii răpesc creștinii. Răspunsul dat lui Jefferson a fost transmis mai departe Departamentului de Stat SUA, unde depeșa originală încă se află în arhive.
“The [Tripoli] Ambassador answered us that it was founded on the Laws of the Prophet; that it was written in their Koran; that all nations who should not have acknowledged their authority were sinners; that it was their right and duty to make war upon them wherever they could be found; and to make slaves of all they could take as prisoners; and that every Mussulman who should be slain in battle was sure to go to Paradise”.
„Ambasadorul [din Tripoli] ne-a răspuns că [răpirile] erau poruncite de Legile Profetului; că era scris în Koranul lor; că toate națiunile care nu acceptă autoritatea lor [a Legilor Profetului] sunt păcătoase; ca era dreptul și datoria lor să facă război împotriva lor oriunde ar fi găsiți; și să facă sclavi din toți pe care îi luau prizonieri; și că orice musulman care este ucis în bătălie va ajunge cu siguranță în Paradis”.
Discuția aceasta dintre Ambasadorul din Tripoli și cel al SUA este analizată în paginile 17-23 din Ateul Musulman. 15 ani după conversația aceasta, SUA au declanșat acțiuni militare în Africa de Nord / Barbary Coast, punând capăt raziilor musulmane în Mediterană și răpirii creștinilor.
Conversația este fără îndoială interesantă, dar a fost și prima salvă în războaiele care periodic au avut și încă au loc între americani și lumea musulmană de aproape 225 de ani. Conflictele continuă și astăzi, chiar dacă nu direct, în ceea ce vedem în Gaza.
În ultimele câteva luni simpatia societății civile globale, inclusiv a unui segment surprinzător de mare de creștini, s-a raliat în spatele organizației teroriste Hamas. Fără îndoială, criza și costul umanitar al conflictului dintre Israel și Hamas sunt înfiorător de mari. Ele, însă, ar putea fi ușor controlate dacă țările musulmane vecine, în special Egiptul, ar permite relocarea temporară a populației palestiniene în Egipt pe perioada conflictului.
Din nefericire, creștinii nu au luat și nu iau în serios influența religiei în gândirea musulmană care motivează agresiunea musulmanilor împotriva evreilor și creștinilor. Motivația este clar expusa în Coran, iar fanaticii musulmani – de genul ISIS și Hamas – aplică directivele lui Mohamed în relația lor cu „infidelii”, adică noi.
De-a lungul istoriei, statele creștine au ignorat lumea musulmană, lăsându-i pe est-europeni să confrunte de unii singuri genocidul musulman, iar apoi cel țarist. Noi, românii, suntem un exemplu grăitor în acest sens. De-a lungul istoriei noastre am luptat pe trei fronturi, fără să primim prea mult ajutor din partea occidentalilor: împotriva musulmanilor, a rușilor și a austriecilor.
Când Brâncoveanu și fiii lui au fost decapitați în Istanbul, la ceremonia publică de decapitare au fost prezenți și Ambasadorii Marii Britanii și ai Franței. Ambasadorii și țările lor nu au intervenit.
Nu doar, noi românii, am fost lăsați să ne confruntăm soarta de unii singuri. La fel s-a întâmplat și cu vecinii noștri sârbi și Bizanțul. Când turcii au atacat furibund Bizanțul, occidentalii au ignorat solicitările Bisericii Ortodoxe pentru ajutor.
Iar, după ce Cristofor Columb a descoperit Lumea Nouă, occidentalii au fost mai mult interesați să se îmbogățească din comerț, sclavie și exploatarea bogățiilor altor noroade, în loc să ne vină în ajutor.
Această indiferență crasă se manifestă și astăzi. Dacă SUA nu ar sprijini Israelul în conflictul cu Hamas, Europa nu ar face nimic.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională!