Către prietenii mei aromâni

Către prietenii mei aromâni

 

Mulțumesc prietenilor mei aromâni care mă contactează ocazional exprimându-și problemele cu care se confruntă. Situația lor din Balcani m-a preocupat de dinainte de 2005, când am vizitat câteva comunități aromâne din Albania și unde chiar am sprijinit asociația aromânilor din Tirana, pe care am vizitat-o.

Politica de diluare a identității etnice a românilor din Albania m-a preocupat pe tot parcursul acestor ani. Voi rămâne interesat de situația lor, iar dacă pe parcursul următorilor 5 ani se vor iniția discuții privind accederea Albaniei în Uniunea Europeană, intenționez să iau în discuție soarta aromânilor din Albania și Balcani, în general, în măsura în care aceasta va fi posibilă.

Înțeleg că prietenii mei aromâni au alte opțiuni la europarlamentare, la fel ca în 2014. Din nefericire, opțiunea lor din 2014 nu a avut niciun rezultat. Sprijinul lor pentru un partid politic nu a rezultat în nici cea mai mică expresie de solidaritate sau sprijin pentru aromânii din Balcani.

Din nefericire, aceasta a fost și va rămâne o mare dilemă pentru toți cetățenii României care în absența unor candidați independenți, nu vor putea să-și promoveze interesele în Parlamentul European prin partidele politice.

Solicit, în mod respectuos, prietenilor mei aromâni din România să-mi acorde votul pe 26 mai, votând poziția 16.