Certificat de naștere sau certificat de moarte

 

Certificat de naștere sau certificat de moarte

Trăim vremuri când nivelul de civilizație al unei națiuni e definit de nivelul ei de depravare, de atrocitățile pe care le comite.

Printre aceste atrocități e și uciderea copiilor nenăscuți, adică avortul. Cu cât nivelul de depravare e mai răspândit și numărul copiilor avortați e în creștere, cu atât nivelul civilizațional e socotit mai ridicat, iar, privind avortul, cu cât liberalizarea lui e mai pronunțată, cu atât considerăm că nivelul de civilizație e mai înalt.

Cel puțin asta ar fi concluzia pe care am putea s-o tragem prin adoptarea recentă, însoțită de aplauzele deputaților, a legii statului New York, care permite avortul până exact în momentul nașterii copilului, moment în care mama decide dacă acel copil va primi certificat de naștere ori certificat de moarte.

Legea adoptată în acest sens în New York, luna trecută, a zguduit conștiința Americii. Un politician american, însă,  a folosit acest prilej pentru a scrie și rosti în plenul senatului american o declarație care la rândul ei a zguduit conștiința Americii, dar în sens pozitiv. E vorba de declarația senatorului Hawley. Vă ofer traducerea în limba română a declarației sale.

Dacă aceasta ar fi singura realizarea a senatorului Hawley pe durata mandatului său de șase ani în Senatul Americii, votul milioanelor de cetățeni ai statului Missouri care l-au catapultat pe domnul Josh Hawley în Senatul Statelor Unite s-a meritat.

„Domnule președinte, sprijin proiectul de lege curent pentru protejarea copiilor nenăscuți. Această legislație ar asigura  ca furnizorii de asistență medicală sa trateze copiii care s-au născut în viață după încercări eșuate de avort, cu aceeași grijă, cu care ar trata orice alt copil născut în aceeași fază a sarcinii.

Într-un fel, este foarte greu de imaginat că o astfel de legislație este chiar necesară în Statele Unite ale Americii. În secolul al XXI-lea, când, în fiecare zi, noile tehnologii avansate aduc noi revelații despre minunile vieții umane, este greu să înțelegem extremismul politicienilor din New York și acum în Virginia, care ar refuza protecția legii pentru cei mai vulnerabili membri ai societății noastre – pentru nevinovații nenăscuți – si  ar permite să li se  întrerupă viața, ar permite să fie uciși înainte de momentul nașterii.

Este chiar adevărat la ce s-a ajuns acum în Statele Unite? Sincer, nu-mi pot imagina o viziune mai puțin justa  sau mai puțin în concordanță cu bunătatea și compasiunea poporului american. Într-o alta ordine de idei, poate că nu ar trebui să fim atât de surprinși. La urma urmei, cruzimea și extremismul susținut de un număr tot mai mare de politicieni au constituit înțelepciunea convențională pentru o mare parte a istoriei cunoscute.

Deseori, consideram că  grecii antici au fost fondatorii  democrației, dar, cu toate astea, o mare parte a grecilor au considerat că majoritatea oamenilor s-au născut  sclavi și că viața lor era total lipsită de valoare. Au avut o democrație, desigur, dar era democrația celor câțiva dintre cei care conduceau asupra multora.

Romanii au avut aceeași părere. Țineau majoritatea populației în lanțuri. Ei au ucis cu infamie copiii pe care nu i-au dorit și i-au  abandonat pe dealuri sau în locuri pustii. Romanii aveau o republică, dar cetățenia era pentru cei câțiva. Puterea guverna. Majoritatea vieților, credeau ei, nu contau.

Aceasta a fost regula generală a veacurilor. Aztecii, mayașii, incașii au practicat sacrificiul  copiilor. Arheologii au descoperit recent un cimitir datat din timpul imperiului din Peru, unde mai mult de 140 de copii au fost dezmembrați într-un ritual de sacrificiu…și așa au trecut anii. Puterea ii asuprea pe cei slabi. Cei puțini ii stăpâneau  pe cei mulți. Viața individului nu avea valoare.

Noi, în Statele Unite ale Americii, avem o altă convingere. Constituția noastră a fost scrisă și întregul edificiu al libertății americane depinde de o credință foarte diferită, de o credință care este pe cât  de simplă, pe atât de  puternică – că fiecare viață contează. Noi credem și este mândria noastră să credem că fiecare persoană are demnitate și  valoare – valoare care nu îi este dată unei persoane pentru cât de puternică sau cât de bogată este, valoare care nu îi este dată de Stat sau oraș, nu depinde de locul  nașterii sau de statutul social, ci este valoarea dreptului datorită a ceea ce este – o ființă umană creată după chipul Dumnezeului cel viu.

Aceasta este credința noastră, și împotriva fluctuațiilor istoriei, este un crez revoluționar. Este un crez care i-a inspirat pe primii creștini să-i salveze pe acei copii, pe care romanii i-au lăsat să  moară, și apoi să-i elibereze. Este crezul care i-a condus să construiască spitale și școli și, mai târziu, universități, pe convingerea că toți oamenii ar trebui să fie îngrijiți, că toți ar putea învăța și că toți s-ar putea guverna singuri. Este un crez care a doborât imperii și a redescoperit ce a fost uitat. Este credința constituției noastre și a întregului nostru mod de viață.

Da, ne-am străduit să realizăm acest lucru în această Națiune. Ne-am străduit să o transformam in realitate  și am și eșuat de multe ori, dar această luptă, pentru această credință, definește istoria noastră și ne leagă ca americani, și din nou această credință este  disputată în vremurile noastre.

Știu că unii, când văd acest val crescând de barbarie și cruzime, ajung să se simtă în culmea disperării, dar eu nu. Mă gândesc la cuvintele lui Lincoln, care vorbea despre lucrarea neterminată a acestei națiuni și am curajul să spun că după toți acești ani, suntem încă o națiune revoluționară.

Trebuie să avansăm cu această generație pentru credința noastră revoluționară. Să nu ne întoarcem la întunericul și cruzimea trecutului. Să nu ne întoarcem la regula arbitrară a celor puternici și a celor puțini. Să ne afirmăm din nou credința noastră fundamentală pentru  valoarea egală și pentru demnitatea egală a tuturor. Așa cum vom proceda, așa ne vom păstra partea noastră de libertate și dreptate în zilele noastre”.

NOTĂ: După cum bine ştiţi, candidez la alegerile europarlamentare din mai 2019, iar articolele pe care le postez periodic sunt desemnate să faciliteze cunoaşterea mea în calitate de candidat pentru funcţia de europarlamentar. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European şi nici nu pot prezenta aceste perspective, pe care le aprobă milioane de europeni, fără ajutorul vostru. Vă invit acum să accesaţi website-ul meu ca să aflaţi mai multe detalii despre candidatura mea, ceea ce mă califică şi mă motivează să vă reprezint, dar mai ales ce puteţi face fiecare dintre voi ca să vă asiguraţi că ajung în Parlamentul European. Site-ul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro 

Vă mulţumesc!