Churchill și recreștinarea Europei
De Churchill ne despart mai bine de 70 de ani, dar cuvintele rostite de el pe 19 septembrie 1946 într-un discurs ținut la Universitatea din Zurich ne leagă, atât intelectual, dar mai ales spiritual. Nu mi-am dat seama până acum câteva săptămâni că eu și Winston Churchill, fostul premier britanic din anii dificili ai celui de-al Doilea Război Mondial, avem ceva în comun: agreăm privind necesitatea și importanța valorilor creștine pentru o Europă unită.
Acum câteva săptămâni am terminat de citit The Conservative Human Rights Revolution, publicată în 2017 de Oxford University Press și scrisă de Marco Duranti. Tema principală a cărții sunt drepturile omului, originile intelectuale și filosofice ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și rolul pe care politicienii anilor 1940 și 1950 l-au avut în formarea instituțiilor care în timp au devenit instituțiile Uniunii Europene, așa cum le avem noi astăzi.
Cartea lui Duranti relatează și conflictul intelectual dintre socialiștii și conservatorii occidentali din primele decenii de după al Doilea Război Mondial, cât și modul în care acel conflict e reliefat în textul Convenției Europene a Drepturilor Omului și în structurarea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
M-a frapat să aflu că Churchill avea o gândire profund influențată de creștinism și de valorile creștine. Churchill probabil a fost ultimul mare om de stat al Europei de după al Doilea Război Mondial, așa cum a fost și Ronald Reagan în Statele Unite.
Am aflat cu surprindere că Churchill a fost un exponent avid al reunificării Europei distruse de conflict, dar pe un fundament al „valorilor creștine.” Anii de după al Doilea Război Mondial au fost ani grei pentru Europa. Cortina de fier căzuse, Europa era în ruine de la un capăt la altul, europenii sufereau de foame, milioane de europeni muriseră în cei aproape 6 ani ai războiului, marile puteri europene (Germania, Franța, Marea Britanie) erau în relații tensionate, comuniștii occidentali scontau procente ridicate în alegerile de după război, democrația și statul de drept erau în pericol, la fel ca și civilizația europeană.
În acel context dificil pentru Europa, Churchill a ținut un discurs impresionant în Zurich pe 19 septembrie 1946, cerând democrațiilor europene să se constituie într-o organizare a „Statelor Unite ale Europei” (United States of Europe), pe un fundament valoric creștin.
Întregul discurs a lui Churchill e bogat în terminologie creștină. El vorbește despre „marea tragedie” cu care se confrunta Europa la acea vreme, amintea că europenii au o moștenire spirituală comună („common inheritance”) fondată pe „credința și etica creștină” („the foundation of Christian faith and ethics”).
Churchill solicita europenilor să-și dea mâna pentru a forma o „familie europeană unită”, fondată pe „justice, mercy and freedom” („dreptate, compasiune și libertate”).
Fără revitalizare „spirituală”, adăuga Churchill, Europa nu putea avea un viitor. („There can be no revival of Europe without a spiritually great France and a spiritually great Germany”) („Nu poate exista o renaștere a Europei fără o Franță măreață din punct de vedere spiritual și o Germanie măreață din punct de vedere spiritual”).
Churchill își încheie discursul amintind europenilor că doar revitalizarea spirituală a Europei putea să-i asigure supraviețuirea ori, în cuvintele lui, „its right to live” („dreptul de a trăi”).
Cei care ați urmărit îndeaproape materialele postate de mine din noiembrie și până în prezent și mi-ați ascultat cu atenție discursurile ținute la întrunirile cetățenești pe care le-am avut în toată țara din ianuarie până în martie, ați observat fără îndoială că am accentuat exact acest aspect: declinul Europei și al României poate fi stopat doar prin revitalizarea spirituală și morală a continentului nostru. Nu mi-am dat seama și nici nu am anticipat atunci când mi-am lansat candidatura, în noiembrie 2018, că voi promova o campanie pe o temă similară cu a lui Churchill.
După cum știți, motto-ul campaniei mele europarlamentare e „Renașterea morală a Europei”, iar subtitlul lui, „Renașterea morală a Europei începe cu fiecare dintre noi”. În asta cred, asta am crezut de la început și de asta sunt convins. Aceasta este viziunea mea pentru Europa, pentru România și pentru familia europeană despre care vorbea Churchill în anii dificili de după război.
Din nefericire, nici Franța și nici Germania nu au devenit, în cuvintele lui Churchill, „spiritually great”, adică „mărețe spiritual”. Dimpotrivă, au devenit focare ale unui secularism agresiv care caută distrugerea Europei și a creștinismului.
Zilele în care trăim sunt la fel de dificile în Europa ca în vremea lui Churchill. Nu din punct de vedere al vreunui conflict armat, ci din punct de vedere spiritual, al unui conflict ideologic și spiritual. Îi încurajez pe toți cei care citesc aceste rânduri să nu capituleze. Viziunea lui Churchill e, într-un fel, viziunea mea și viziunea a milioane de europeni de bună credință. Dacă până în prezent această viziune a fost ignorată, pusă pe raftul din spate și acoperită cu praf, e vremea să o aducem din nou în prim plan, să o revitalizăm, să-i dăm din nou viață și să o punem în aplicare.
În acest sens, vă rog să mă sprijiniți, ajutându-mă să duc această viziune comună în Parlamentul European.
Peter Costea
Dacă v-a plăcut acest articol vă rugăm să îl distribuți și la prietenii dumneavoastră