Sunt conservator și creștin-democrat și pentru că, printre altele, apar și promovez demnitatea ființei umane, din momentul concepției până la moarte naturală. Fie sănătoasă ori suferința. Fie săracă ori bogată. Ca atare, m-am îngrozit citind recent un dosar vast, publicat în influenta publicație New Yorker, privind abuzul copiilor din Austria. Materialul mi-a deschis ochii să pricep și mai mult modul în care sistemul de abuz (nu protecție) al copiilor a fost întemeiat în Germania, iar apoi în Austria. Exact același sistem pe care politicienii încă la conducere l-au implementat în România în primăvara adoptând Legea Barnevernetului în Romania.
Titlul comentariului meu este derivat din titlul articolului în engleză: The Villa where a Doctor Experimented on Children / Vila unde un doctor a experimentat pe copii”. [Link: https://www.newyorker.com/…/the-villa-where-doctors…]
Austria a pierdut o mare parte a populației tinere în primul război încercând să-și păstreze coloniile est europene, și încă o mare parte cu o generație mai târziu în al doilea mare război încercând să-și redobândească coloniile. De atunci încoace Austria a încercat să-și revină, dar numai cu un succes parțial. Avortul și hedonismul sunt combinații toxice care încă previn revenirea Austriei la normal din punct de vedere demografic ori la un echilibru social optim.
Tocmai aici a intervenit Jugendamt pentru a facilita revigorarea demografică a Austriei. Încă din anii 50 a luat copii din căminele lor pe diverse motive: părinți alcoolici, drogați, needucați, săraci, necăsătoriți, copii ai căror tați nu puteau fi identificați. Scopurile umane au fost, însă, curând urmate de scopuri inumane.
În dosarul ei de 27 de pagini, jurnalista Margaret Talbot descrie modul în care autoritățile austriece, mână în mână cu psihologii și „experții” în creșterea copiilor, au distrus sute de mii de vieți, smulgând copiii din familii și punând pe unii dintre ei în centre de experimente sociale.
Unul dintre aceste centre a fost o vilă, azi goală, din Innsbruck, pe Sonnenstrasse. Acolo au fost ținuți la grămadă zeci de copii, grupa după grupă, pe o perioada de câteva luni de zile pentru fiecare copil. Era vila în care psihologii făceau experimente pe copii. Villa din Innsbruck era una din 8 centre similare finanțate de Guvernul Austriac, iar „experții” erau adepții psihoanalizei inventată de un alt austriac, Siegmund Freud.
Copiii erau legați de pat, iar dacă aveau visuri romantice trebuiau să le dezvăluie, după care erau trimiși la duș. Duș cu apă rece! În timpul zilei erau interogați de „experți” privind visurile, iar dacă copiii nu își mai aminteau, erau pedepsiți, lipsiți de mâncare ori izolați de restul copiilor.
Joaca era interzisă pe perioada șederii în centrele de experimentare, cum era și socializarea între copii. Copiilor li se dădea mâncare cu porția, iar la masă trebuiau să folosească o etichetă și cod de comportament standard. Dacă spărgeau o cană ori o farfurie, erau bătuți. Copiilor li se interzicea să vorbească între ei, vorbind doar în anumite circumstanțe și între anumite ore.