Fiecare oră aduce ceva nou în politica românească. Dacă ar aduce ceva bun ar fi cu adevărat ceva nou. Dar mai tot ce apare ca veste „nouă” este de fapt o mutație politică desemnată să păstreze trecutul. Cu alte cuvinte, pe 24 noiembrie și 1 decembrie am votat pentru ceva cu adevărat nou, dar nu s-a schimbat nimic. Iar cei care au fost la putere până acum, fac tot ce pot sa păstreze trecutul politic groaznic al României de care dorim să ne debarasăm, dar, se pare, fără succes.
Noul Guvern (PSD-PNL-UDMR) deține doar câteva locuri în Parlament peste jumătatea necesară pentru a trece pragul de 50%. Și totuși, își arogă toata puterea în stat și toate portofoliile. PSD își arogă 8 ministere din 16, PNL 6 și UDMR 2. [Link: romanialibera.ro/la-zi/senatorii-si-deputatii-convocati-luni-pentru-alegerea-presedintilor-camerelor-pas-decisiv-inaintea-formarii-noului-guvern/]
PSD nu a scontat 50% din voturile parlamentare pentru a primi 8 ministere. A obținut doar 22%, ceea ce ar însemna, cu indulgență, doar 4 ministere. PNL a scos 13% din voturi, ceea ce ar însemna, tot cu indulgență, 2 ministere. Iar UDMR a scos doar 6% din voturi, ceea ce ar însemna un singur minister.
Pe de alta parte, AUR a scos 18% din voturi, având drept, proporțional vorbind, la 3 ministere, USR la 2, POT la 1 și SOS tot 1.
Vorba românului: „noroc să ai”! Zicala asta nu este un principiu pentru distribuirea puterii politice, iar un astfel de sistem de distribuire a puterii politice nu ar trebui tolerat într-o democrație. Puterea politică ar trebui împărțită echitabil între toate partidele care au trecut pragul electoral. Un portofoliu de ministru e echivalentul a 6% din voturi.
Partidele „pro-europene” dovedesc o lăcomie politică fără limite. Ele își arogă autoritatea de a reprezenta jumătate din electoratul și populația României care de fapt nu îi vrea și nu i-a votat.
Dimpotrivă, îi vrea afară. Putem chiar spune că „pro-europenii” au furat jumătate din ministerele țării. Adică ei, cei care vorbesc de „valori europene” și pretind să fie gardienii democrației.
Lipsa aceasta de integritate irită peste măsură, mai ales având în vedere că ne confruntăm cu cea mai mare calamitate constituțională și politică a României de după 1989, cauzată de deciziile CCR, invalidarea alegerilor prezidențiale și extinderea neconstituțională pe termen nedefinit a mandatului dlui Iohannis.
Dimpotrivă, pentru a restabili stabilitatea politică și pacea socială în România, toate partidele politice care au trecut pragul ar fi trebuit să fie incluse în guvernare în proporția voturilor obținute.
AUR ar trebui să primească 3 ministere, dar, ca urmare a dictaturii instaurate de CCR și PSD, nu primește niciunul. De fapt, 4,7 milioane de cetățeni care au votat să fie reprezentați de partidele care nu sunt incluse la guvernare au fost eliminați din calculele politice.
Alegerile au de-a face cu viitorul, nu trecutul. Compoziția noului guvern denotă că alegerile recente au fost fără rost și că trecutul insistă să fie prezentul României. Iar desemnarea lui Crin Antonescu ca și candidat unic al noului guvern denotă că trecutul vrea să fie și viitorul României. La fel, redesemnarea dlui Ciolacu în funcția de Prim Ministru.
Cu asta nu putem agrea. Mergem din nou la vot, pentru viitor, nu pentru trecut.