Astăzi prezint ultima parte a recenziei cărții lui George Barna, Raising Spiritual Champions: Nurturing Your Child’s Heart, Mind, and Soul / Creșterea campionilor spirituali: hrănirea inimii, minții și sufletului copilului tău.
Capitolul final al cărții discută „parteneriatul dintre familie și biserică” pentru creșterea și dezvoltarea spirituală a copiilor. Există provocări serioase în acest sens de care nici biserica, nici pastorul nu se pot ocupa. De exemplu, internetul, media socială, ideologiile toxice și ereziile seculariste nu sunt de domeniul bisericii, ci fac parte din repertoriul obligatoriu al părinților.
Părinții trebuie să fie în prima linie de bătaie împotriva influențelor nocive care se abat asupra copiilor. Părinții trebuie să monitorizeze ce anume intră în mințile copiilor lor dinspre spațiul virtual. Părinții trebuie să se intereseze. Părinții trebuie să spună copiilor diferența dintre bine și rău. Părinții trebuie să impună limite privind accesul copiilor la ereziile seculariste, limite privind accesul și folosirea tehnologiei și canalizarea utilizării tehnologiei spre scopuri care zidesc o personalitate creștină în ei.
Care este rolul bisericii? Să maturizeze părinții și să îi transforme în educatori spirituali ai copiilor lor. Biserica trebuie să fie deschisă să discute – din perspectivă biblică, subiectele fierbinți ale zilei. Când, de exemplu, întreabă Barna, retoric, ați auzit ultima omilie privind avortul, imoralitatea sexuală, impactul nefast al divorțului asupra familiei și copiilor, transgenderismul și alte învățături eretice de acest gen?
Dacă subiectele acestea nu sunt discutate, părinților li se va da de înțeles că ele nu sunt importante, ci irelevante pentru Biserică. Iar această lacună se va răsfrânge asupra copiilor care vor deveni și mai analfabeți privind valorile și Adevărul.
Alfabetizarea spirituală este un sistem piramidal. Biserica și pastorii alfabetizează părinții privind valorile și învățăturile sănătoase, iar părinții fac același lucru cu copiii lor. (Paginile 183-185)
Din nefericire, concluzia lui Barna privind sistemul piramidal este sumbră: “the inescapable conclusion is, of course, that they [the parents] cannot give what they do not possess. Therefore, most Christian churches are filled with adults who are not receiving teaching that would point them toward thinking biblically / concluzia inevitabilă este, bineînțeles, că ei [părinții] nu pot da ceea ce ei nu posedă. În consecință, majoritatea bisericilor sunt pline de adulți care nu primesc o învățătură care le-ar permite să gândească biblic”. (Pagina 185)
În paginile de final ale cărții, Barna îndeamnă părinții să lupte pentru copiii lor: fight for your children, scrie el. (Pagina 205) A fi părinte spiritual, adaugă el, este cea mai mare onoare pentru un creștin: “Parenting your children is one of the most noble and profound ways in which you can serve Him / Creșterea copiilor tăi este una dintre cele mai nobile și profunde metode prin care îl poți servi pe El / Hristos”.
Haideți, deci, ca în 2024 să investim mai mult în instruirea în creștinism a copiilor și nepoților noștri. Neutralitatea, nepăsarea, neimplicarea – nu sunt opțiuni pentru un creștin.